”DUMNEZEII” JUSTIȚIEI DIN OLT

Am evitat cât am putut de mult să scriu despre ceea ce înseamnă justiția și justițiabilii din județul Olt, inclusiv despre procesele de notorietate aflate pe rolul acestor instanțe. Și aceasta pentru că mă aflu într-u proces de partaj de patru ani de zile și am zis ca, nu cumva, printr-o vorbă sau vreun cuvințel să-mi atrag răutăți din partea oamenilor învestiți să facă dreptate. C-adeseori așa se-ntâmplă!

Si tot degeaba!

Ca parcă mă judec direct cu ei, nu cu un fost soț agresiv verbal și fizic, turbat de furie, plin de ură și care mi-a ”promis” că mă va distruge, fiindcă are, așa cum mi-a zis, relații sus- puse în instituțiile cheie, inclusiv în cele din Poliție și Justiție, și că a ”încheiat alianțe”.

Minciuni și denigrări

Mult timp nu am dat crezare spuselor sale, mai ales că încă îl bănuiesc că a fost ”curios” să vadă cum sunt drogurile, dintre acelea pe care le consuma fiul său, ajuns ulterior divorțului de două ori la închisoare pentru trafic și consum de droguri de mare risc, pe care el, tatăl, i le-a găsit în casă în două rânduri și care pe mine m-au îngrozit. Terifiante au fost și episoadele trăite cu ei înainte de a pleca la părinți, unde m-am autoizolat pentru siguranța proprie, în unul dintre acestea fostul soț fiind acela care a chemat poliția și a spus că fiul său era drogat. Se întâmpla după un Paște, cu câteva zile înainte de nunta fiului cel mic al fratelui său, un nepot prin alianță pe care eu l-am iubit foarte mult. Atunci, fiul fostului soț i-a înnegrit ”frumos” ochiul tatălui său, iar eu ca să îi despart mi-am ”primit” de la amândoi în așa fel încât o săptămână nu am putut să-mi ridic capul de pe pernă, și astfel durerile au fost nu doar fizice, ci și sentimentale, fiindcă mi-am dorit inclusiv să fiu nașa băiatului, ca să nu mai spun că știam că pe mine se va da vina absenței de la minunatul eveniment.

Nu-mi spun povestea vieții, ci punctez niște lucruri aparent neimportante pentru multe persoane.

Dar atât fostul soț, cât și fiul său, consumator de droguri, au afirmat și au scris și pe rețelele de socializare că eu l-am ”băgat” la închisoare pe băiat.

Cu povești din acestea în care să denatureze realitatea s-au prezentat în fața tuturor acelora care mă cunosc și cu care aveam diferite relații (de colegialitate, prietenie, colaborare, etc.), au inventat lucruri și au spus tot felul de mincinuni din dorința de victimizare și de a mă distruge.

Trebuie să recunosc că, prin prisma meseriei, într-un fel, sunt invidioasă pe imaginația fostului soț.

Acesta de la o fărâmă de adevăr a inventat câte o poveste în funcție de relația mea cu o anumită persoană, știind în același timp și cât poate să întindă coarda.

Mi-a distrus relația cu o persoană foarte dragă mie, fosta mea contabilă, pe care am iubit-o ca pe mama mea, căreia i-a inventat și spus bazaconii numai de el gândite. El, care mă păzea cât timp mergeam să-i duc actele contabile și care mă descusea în legătură cu ce am vorbit cu dumneaiei de fiecare dată, căruia eu îi spuneam cât de binecuvântată sunt că o am în viața mea pe această femeie, zicea tot timpul numai vorbe urâte, nedemne și nepotrivite la adresa doamnei contabile, a fiicei acesteia și fiului său deputat.

M-a mâhnit profund faptul că, deși i-am spus doamnei contabile că nu mă mai înțelegeam cu fostul soț (fără să-i dau detalii, fiindcă eu am căutat să ascund tuturor nefericita viață pe care o duceam cu cei doi, tată și fiu!), și de la biroul dânsei am plecat prima dată la părinții mei, deși mă cunoștea de foarte mulți ani, aceasta a crezut minciunile lui, fără să le pună măcar o clipă la îndoială. Eu cu fostul soț nu mai comunicam, eu era ”sclava Izaura”, munceam doar, nici măcar chestiunile de familie nu mai puteau fi discutate, că nu mai aveam cu cine, violența era singura existență sigură din viața noastră.

Se urla, se înjura, se lovea, se alerga pe străzi noaptea…

Nu doar că nu mi-e felul să fiu interesată de viața altora, de bârfe și gelozii de orice fel, dar nici nu exista loc pentru acestea din cauza maximei nebunii…!

De ce spun asta, pe lângă durerea care continuă să existe fiindcă am pierdut pe nedrept pe cineva special din viața mea, pe doamna contabilă Ioana Știrbu, spun pentru că are legătură cu ceea ce a urmat să se desfășoare în procesele mele.

Când am constatat că doamna contabilă a dat crezare fostului soț și când acesta mi-a întins o cursă, bazându-se pe reacția mea la ”elementul surpriză”, atunci când mi-a adus acuze nefondate urlând în fața biroului doamnei contabile, am decis să îmi iau actele contabile de la dumneaei, deși ani la rândul a trebuit să suport comentariile și răutățile fostului soț care spunea mereu, din diverse motive, ca să duc actele altei contabile.

Am revenit la câteva zile, i-am plătit absolut tot, atât cât a spus dânsa că-i datoram, și mi-am luat actele, nu chiar toate, urmând să primesc și contabilitatea în format electronic, promisiune pe care doamna nu și-a respectat-o.

Doamna fostă contabilă este mama unui fost și actual deputat, fost președinte de organizație județeană de partid, cu care la alegerile din vara anului 2016 am avut o mică neînțelegere profesională, nimic grav, pe seama căreia fostul meu soț cred că a ”croșetat” minciuni în fața doamnei contabile.

”Așa, și?”, s-ar putea spune…

Păi, deputatul este nașul de cununie al avocatului fostului soț, Sorin Paraschiv. Pe care sigur doamna contabilă l-a chemat l-a biroul dânsei și i-a expus ”speța”, așa cum știu sigur și că dânsa i-a dictat fostului soț o plângere pe care a făcut-o la poliție, cum că eu i-aș fi furat fostului soț bani și aur din casă, atunci când am plecat. I-am recunoscut stilul doamnei citind plângerea și, mai ales, știam că se oferise să mă ”învețe” și pe mine să fac o plângere, atunci când i-am spus că nu mă mai înțelegeam cu soțul.

Am înțeles-o, în parte, și am iertat-o, chiar dacă a durut, întrucât m-a și ajutat mult, lucru pentru care speram să mă revanșez cândva!

Dar singurul aur deținut erau câteva bijuterii personale, că ale ”băieților” din familia mea au ajuns la amanet cu mult înainte, din cauza prostiilor fostului fiu, iar banii erau doar cei pentru care eu munceam, adevăr pe care toată lumea îl știa.

Fostul soț nu a încheiat campania de denigrare, acesta ontinuă să arunce cu vorbe murdare la adresa mea, să sune colege de breaslă să le spună ….”diverse”.

A încercat o campanie de denigrare și între membri familiei mele, căutând să ne instige unii împotriva altora, spunând lucruri deloc creștinești despre fratele și sora mea, căutând să creeze probleme între nepoata mea și soțul său, lucruri în urma cărora te întrebi cum de permite Dumnezeu să se întâmple așa ceva. Știind în același timp de cât ajutor a beneficiat din partea părinților mei, a sorei mele și a fratelui meu.

Fostul soț nu a arătat niciun pic de respect relației noastre, anilor petrecuți împreună, faptului că i-am înmormântat creștinește părinții, că i-am crescut copilul pe care nu-l iubea (zicea că nu-i al lui, și-l duceam să-l privescă dormind spunându-i că e un suflet gingaș și nevinovat), nu mi-a respectat familia, sora și fratele, nu a păstrat respect față de nimic! Nu are respect față de el însuși, de fapt!

Denigrările au fost completate de urmăriri prin Slatina și Caracal, de amenințări de toate felurile, inclusiv cu ”îți iau gâtul ție și familiei tale”!

În privința amenințărilor cineva l-a sfătuit să se oprescă, poate, și în urma plângerilor pe care le-am depus la poliție. Despre felul în care acestea au fost soluționate de către poliție prefer să vorbesc altă dată. Pot spune însă că o distinsă și însărcinată polițistă din Slatina, la mine în casă, a încercat să mă ”fraierească” să semnez un document prin care, indirect, aș fi confirmat că am comis o faptă inventată însă de fostul soț.

S-a ”potolit” fostul soț, nu știu pentru cât timp, să tragă de casă la propriu. Adică de cablurile de internet, de televiziune, de plasele de la geamuri, după ce mi-a închis energia electrică de la tabloul de pe casa scării și mi-a umblat la ușa apartamentului, astfel încât a trebuit să schimb de 7 (șapte) ori yala, sperând că nimeni nu mă va crede dacă voi spune așa ceva despre el. Este suficient că știm eu și el!!

Caruselul din Justiție

Și a început ….”distracția” !

Fostul soț, procesoman în ceea ce mă privește, așa cum se va dovedi până la urmă, mi-a deschis acțiune în instanță pentru un contract pe care l-am încheiat cu societatea mea, pentru închirierea apartamentului din Slatina, pentru a-mi desfășura legal activitatea, pentru a primi corespondența și pentru a suporta firma facturile de utilități. Cu atât mai mult că îmi zisese să mut sediul societății din apartamentul din Caracal, în care eu oricum nu mai aveam acces, cu atât mai mult că relațiile dintre noi erau tensionate.

Acesta s-a declarat a fi prejudiciat, prin existența unei chirii modice, comparativ cu chiriile de pe piața imobiliară, uitând că exact același contract a fost încheiat între el și societatea mea, în aceleași condiții, pe care l-am reziliat fiindcă urma să vindem noi, cei doi soți, apartamentul către societatea mea, SC SIMPLEX PRESS SRL, actele fiind depuse la notarul Izabela Nițulescu, înainte de a ne despărți.

Fără să îl intereseze că este apartamentul în care eu locuiesc, de fapt, fostul soț a ”uitat” că sediul administrativ al societății mele înseamnă un birou, un calculator și o imprimantă, ceea ce oricine are în locuința proprie. Din ce-mi amintesc, inclusiv în apartamentul din Caracal există așa ceva. Nu este un spațiu de producție.

Am câștigat procesul în primă instanță, la Judecătoria Slatina, Tribunalul Olt, dându-i câștig de cauză fostului soț, prin Decizia nr.94/2019, luată de președinta Viorica Mirela Dicu, cu toate că un contract de locațiune (închiriere) nu este act de dispoziție, prin acesta se cedează doar folosința unui bun, contractul de locatiune este calificat, ca un act de administrare asupra imobilului, caz in care pentru incheierea valabila sunt alicabile disp. art. 345 alin.1 Cod Civil, potrivit carora fiecare soţ are dreptul de a folosi bunul comun fără consimţământul expres al celuilalt soț.

Imediat însă, fără a mi se lăsa timp să atac sau nu pe cale extraordinară la Curtea de Apel hotărârea Tribunalului Olt, dacă doream acest lucru, am primit de la un executor judecătoresc notificarea cu numărul 135/N/2019, prin care fostul soț dorea să forțeze intrarea în aparatamentul din Slatina, cu toate că are domiciliul stabil în aparatamentul din Caracal, cu toate că exista în procesul de partaj aflat pe rol cererea de atribuire provizorie a bunului și cu toate că existau la poliție numeroase plângeri pe care le-am făcut la adresa fostului soț, multe dintre ele fiind legate de amenințările și agresivitatea acestuia.

Dar cum, oameni buni, să fie băgat cu forța peste mine în casă, în timp ce are un apartament cu trei camere la dispoziție la Caracal, are domiciliul în buletin acolo, și el este agresiv cu mine, că doar d-aia ne-am despărțit?!

Nu am mai considerat că era cazul să continuu procesul, întrucât demarasem procedurile de înregistrare a sediului administrativ al societății, așa cum îmi zisese fostul soț, pe adresa apartamentului din Slatina. Lucru care s-a produs la data de 18.03.2019.

De ce Tribunalul Olt a dat o asemnea hotărâre și de ce graba cu executorul ”de casă”, ca și alții din dosarele mele cu fostul soț, am înțeles până la urmă și am să explic mai târziu.

Cum își bat joc de lege judecătorii din Olt și calcă în picioare procedurile

Un exemplu elocvent despre cum unii judecători aplică legea cum vor ei, ca să nu zic legea lor, este procesul meu de partaj.

Lucrul acesta poate fi dovedit cu acte și cu înregistrările din instanță.

După ce a fost desființat completul de judecată care avea pe rol dosarul în care se judeca procesul meu de partaj, dos. nr.10069/311/2016, acesta a fost repartizat, în nici un caz ciclic, așa cum ar fi trebuit, unui alt complet de judecată al cărei președintă era judecătorul Ana- Maria Lixandru, soția fostului președinte al Judecătoriei Slatina, Dan Lixandru, unde se judeca partajul meu.

Ce vreau să arăt prin asta se va vedea un pic mai târziu.

Doamna judecător Ana-Maria Lixandru a avut o atitudine părtinitoare care poate să reiasă din înregistrările de ședință care dovedesc starea de nervozitate subită ce o apuca în momentul în care am apărut în fața domniei sale, din felul în care a fost administrat probatoriul cu interogatoriul părților, adică întrebările pregătite pentru fostul soț, care aveau legătură directă cu procesul de partaj au enervat-o la culme, în timp ce întrebările adresate mie aveau legătură mai mult cu viața mea prezentă, de după divorț, spre exemplu, interesa dacă sunt angajată a postului de televiziune Prima TV Slatina. Ce are televiziunea cu partajul meu?

De asemenea, stimata doamnă judecător Lixandru a amendat martorul meu, S.I. (F.), pentru că nu s-a prezentat la o anumită dată la proces, deși acesta a trimis documente care să justifice absența sa, iar la un termen ulterior, fiind prezent, adică atunci când martorul a anunțat că va veni, aceasta a refuzat să îl audieze.

În plus, din partea fostului soț, a acceptat mărturia fostei sale soții, în prezent M.D., deși apărătorul meu s-a opus, respectând legislația în vigoare, însă, nu așa cum și-ar fi ”dorit” doamna judecător Lixandru.

Mărturie care este mincinoasă, nu pentru că așa o apreciez eu, ci pentru că actele depuse de mine la dosar dovedesc acest lucru. De aceea am făcut la Parchetul Slatina, pe data de 19.06.2020, o plângere penală împotriva numitei M.D., privind săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, plângere care face obiectul dosarului penal nr.2335/P/2020, aflat în prezent în lucru la Poliția municipiului Slatina.

Cum se va vedea mai târziu, fix legat de ce a declarat martora mincinoasă mie mi-a dat câștig de cauză instanța, în decembrie 2020.

Și-atunci, să nu ajungă în instanță un proces legat de mărturia mincinoasă a acesteia?

Doamna judecător Lixandru Ana Maria mi-a refuzat aducerea la masa de partaj a unui autoturism marca Fiat Stilo, dobândit în anul 2016, bun aflat în posesia pârâtului, nu s-a pronunțat, deși a avut timp suficient, asupra cererii mele de atribuire provizorie a bunului (apartamentului din Slatina, dovedit fiind faptul că fostul meu soț are domiciliul în apartamentul din Caracal iar eu am domiciliul în apartamentul din Slatina), și nu a aplicat legea privind unul dintre apartamente, cel din Caracal, care a fost achitat exclusiv de mine, pentru care legea în vigoare spune simplu că fiind în relație de concubinaj mai mulți ani și, ulterior, căsătoriți, trebuia să primesc o sultă, indiferent dacă eu achitam sau nu apartamentul.

Adică, ce e așa de greu să aplici legea, de ce să vină o martoră să mintă că ea a plătit apartamentul, când sunt chitanțe care dovedesc că respectiva doamnă fostă Denghel ”sărise din schemă” demult și apartamentul s-a achitat în timpul ”domniei” mele?

Și dacă eu eram atunci acolo, cu el, și plăteam apartamentul acela, ce nevoie mai era de un martor din partea mea, care să spună că banii au fost exclusiv din munca mea, când legea spune clar că trebuia să primesc o sultă, indiferent dacă erau sau nu numai banii mei?

Greu cu judecătorii ăștia!!!

Poate că au prea multă școală și o dau pe filosofie și, atunci, complică lucrurile și nu mai știu să iasă din ele.

Dar, dac-ar aplica legea, nici pe ei nu i-ar durea capul !!!

În ceea ce privește îmbunățirile celor două apartamente (unul în Caracal și unul în Slatina), acestea au fost efectuate de firma al cărei unic administrator sunt, SC SIMPLEX PRESS SRL, pe care fostul soț le-a recunoscut parțial (!) în instanță.

Am depus acte care dovedesc faptul că materialele folosite, precum și plata acelora care au făcut lucrările respective (meseriașii) au fost făcute de către societatea mea.

Numai că expertul ”de casă” desemnat de instanță a evaluat cum a dorit cele două imobile, sintagma pe care am folosit-o rezultă din modul în care și-a exercitat profesia în acest caz și felul în care doamna judecător Lixandru a acceptat expertizele.

Apartamentul din Caracal nu a fost evaluat, expertul Dinu Nicolae a evaluat numai îmbunătățirile, care după dumnealui au fost de suprafață, în timp ce acestea au fost de amploare, implicând inclusiv recompartimentarea locuinței (prin spargeri de pereți) și schimbarea totală a instalațiilor sanitare și electrice (adică și prin pereți).

Apartamentul din Slatina a fost evaluat cu tot cu îmbunătățiri, deși am depus documente care dovedesc faptul că acestea au fost suportate financiar de către societatea mea, și nu suportate de ce doi soți.

Fac mențiunea că fostul soț a fost angajatul societății mele, pe un salariu minim, numai cu 4 (patru) ore, banii care ii reveneau neajungându-i nici măcar pentru țigările pe care le consuma în luna respectivă.

În plus, expertul Dinu Nicolae, nu a delimitat nici îmbunătățirile consistente făcute de mine imobilului după divorț, cum ar fi instalarea centralei termice de apartament cu tot cu rețeaua de calorifere, izolarea termică (anveloparea apartamentului), amenajare balcon și montare tâmplărie termopan și separarea de apă.

Totodată, expertul a prezentat în instanță niște tabele valorice asupra cărora a revenit la un termen următor al procesului cu valori mult schimbate, fără să prezinte instanței la ce valori s-a raportat atunci când a făcut și refăcut acele calcule.

Sigur, eu banuiesc că le-a refăcut ca să ”iasă bine”, în sensul că acolo de unde trebuia să primesc niște bani, adică de la apartamentul din Caracal a scăzut la jumătate aproape valoarea îmbunătățirilor făcute, iar la Slatina a crescut valoarea apartamentului, nu a ținut cont de îmbunătățirile făcute de societatea mea și nici de cele făcute după divorț, tocmai pentru ca valoarea imobilului împărțită la doi să fie în favoarea fostului meu soț.

Pe aceste considerente, pe faptul că dețin documente justificative și deoarece doamna judecător Lixandru nu a luat în calcul solicitările apărătorului meu, am depus o plângere penală la Parchetul Slatina, pe data de 22.12.2020, împotriva expertului Dinu Nicolae, privind săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, plângere care face obiectul dosarului penal nr.4991/P/2020, aflat în prezent în lucru la Poliția municipiului Slatina.

Și-atunci, să nu ajungă în instanță un proces legat de mărturia mincinoasă a acestuia?

Pentru cât de pervers și de mincinos s-a prezentat în fața mea expertul Dinu Nicolae când a făcut evaluarea apartamentului din Slatina, atunci când înduioșător vorbea despre fiica sa plecată în străinătate, nu există o instituție unde să depun o plângere pentru mărturie mincinoasă. Poate, doar în fața Domnului, a adevăratului Dumnezeu!

De asemenea, doamna judecător Lixandru a refuzat să aprobe majorarea lotului meu cu contravaloarea creditului în valoare de 62.000 lei accesat de către societatea pe care o dețin în vederea achitării la bancă a creditului imobiliar ipotecar prin care a fost achiziționat apartamentul din Slatina. Accesarea unei linii de credit pe societatea SIMPLEX PRESS fiind singura posibilitate de a face rost de bani pentru a achita apartamentul, întrucât acesta era în faza de executare și urma să fim dați afară din casă.

De ce s-a ajuns în acest stadiu?

Pentru că eram singura care muncea și, în momentul în care m-am îmbolnăvit și am fost epuizată fizic, psihic și intelectual (alții au murit din cauza suprasolicitării!), nu am mai plătit ratele apartamentului la timp, fiecare zi de întârziere contând, banca își făcuse propria firmă de recuperare internă, a ajuns dosarul la aceasta și lucrurile eu evoluat în defavoarea noastră.

Volumul mare de muncă, problemele pe care fostul fiu care se droga mi le-a făcut și toate ”combinațiile” în care a intrat, lipsa sprijinului fostului soț, care devenea cu fiecare zi care trecea tot mai puțin interesat de ceea ce făcea fiul său, astfel că eu, femeie, în toiul nopții trebuia să plec să recuperez bunurile pe care fiul său le dădea pe droguri (geci de piele, telefoane scumpe), în timp ce tatăl dormea liniștit, au dus la epuizarea mea….

Revenind la partaj, până și plata cheltuielilor de judecată care îi revin fostului soț le-a calculat doamna judecător Lixandru raportat la legile altor țări, probabil, fără să aplice cota de 1/2 potrivit legii românești, din totalul de 15.276 lei acesta trebuind să plătească în urma hotărârii numai 3.805 lei.

Și, cu siguranță, nu o suspectez că nu știe matematică. Iar dacă are, totuși, vreo mică problemă, există calculatoare…

Mă întreb cum ar calcula dacă ar trebui ca dumneaiei să adauge și taxa judiciară de timbru aferentă apelului, în acest moment…?!

După ce la Judecătoria Slatina, legea a fost aplicată cu țipete judecătorești, călcări ”diafane” pe lege și încălcări grosolane ale procedurilor, am ajuns la Sfânta Instanță Tribunalul Olt.

Unde, tot pe principiul instanțelor din Olt, s-a călcat în picioare legea.

Apărătorul meu, avocatul Adrian Trăistaru, avea în aceea și zi a termenului meu din noiembrie 2020 de la Tribunalul Olt, proces la Timișoara. A venit la Slatina și nu știa în ziua procesului când se va stabili un nou termen pentru partajul meu, cu atât mai puțin pentru procesul de la Timișoara.

Culmea, noul termen al ambelor procese a fost stabilit la aceeași dată viitoare. Având proces la Timișoara la o intsanță superioară celei de la Olt, anume la Curtea de Apel Timișoara, a făcut cerere legală de amânare a judecării partajului meu și a depus actele doveditoare necesare în acest sens.

Ce au făcut Sfințiile- Lor din Justiția din Olt? Păi, au respins cererea de amânare, au judecat în lipsă, au pus în discuție niște expertize specialitatea auto și construcții, fiindcă judecătorii din Olt se pricep și la d-astea, și le-au respins. Au încălcat, astfel, principiul contradictorialității, dar și principiul respectării dreptului la apărare și al oralității, iar prin acestea, dreptul la un proces echitabil.

Decizia civilă nr. 230/09.11.2020 , demonstrează că apărătorul meu s-a aflat la Curtea de Apel Timișoara (FOTO 1).

FOTO 1

Am fost lipsită de dreptul de a-mi susține și dovedi drepturile, mi s-a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil consacrat de art.6 din Convenția Drepturilor Omului!

Ce drepturile omului? Ce-i asta? Aici judecătorii știu cel mai bine ce trebuie făcut și cine ce merită!

Findcă ei se cred Dumnezei!

Menționez faptul că am depus și un memoriu la Tribunal Olt privind apartamentul din Slatina în care am explicat cum s-au desfășurat lucrurile, de la încheierea unui contract de credit imobiliar ipotecar cu banca, până la faza de executare și accesarea unei linii de credit de către societatea mea pentru achitarea creditului ipotecar restant, precum și a taxelor ce i-au revenit executorului.

Precizez că am depus, totodată, acte doveditoare în acest sens: chitanțe, extrase de cont, mesaje din partea fostului soț, copii după contracte, înțelegeri de plată cu banca, documente de la executor, casa de pensii, fotografii, etc.

Sunt convinsă că acestea nu au fost nici măcar răsfoite, fiindcă hotărârea instanței ar fi fost alta, cu siguranță.

După ce am depus cerere de strămutare la Curtea de Apel Craiova și suspendarea judecării procesului până la soluţionarea cererii, dar Sfânta Instanță de la Tribunalul Olt a dat o hotărâre, ca să nu-și ”pună cenușă în cap” și să pară procedurală, admițând în parte apelul meu, fix privind achitarea aparatamentului din Caracal de către mine, precizând și chitanțele depuse de mine la dosar, dar și acolo făcând niște calcule de matematică de baltă, însă a confirmat că mărturia fostei soții a fostului soț a fost una mincinoasă!

De sultă oare auzit-au, oare, judecătorii ăștia? Era mai simplu! Dacă învățau carte …!

Judecătorii ”cocoșează” Justiția

Pentru mine nu este vorba doar de un proces de partaj, este vorba de viața mea, de munca mea, de viața grea îndurată alături de cei doi, tată și fiu, de amenințările, urmăririle și denigrările de după despărțire.

Cum ei, judecătorii, să intre cu bocancii în viața mea, să calce pe sufletul meu, numai pentru că ei au un mod de a citi și aplica legea cu cu susu-n jos! Cum își permite o grefieră de la Tribunalul Olt să-mi spună că durează de prea mult timp procesul meu de partaj? Păi, ce, se judecă raportat la timp sau la realitate, fapte, dovezi? E vina mea că trebuie să mă apăr de Justiția nedreaptă din Olt, în loc Justiția să îmi apere mie drepturile?

Ei, judecătorii, prin hotărârile pe care le iau și care afectează viețile oamenilor, îi fac pe cei care se simt nedreptățiți să deschidă alte procese.

Sau care, așa ca mine care văd cum se croșetează cu ață albă file negre în viața mea de către judecători, au motive să se îndrepte împotriva ”actorilor” nedrepți din proces, cum sunt în cazul meu martora mincinoasă și expertul în construcții, evaluator al celor două imobile, tot un martor mincinos și mâncător de bani din Justiție, care pentru un ”os de ros” se gudură și ”face frumos” în fața instanțelor oltene.

Le-am depus celor doi plângeri penale, vor urma niște procese… Și? Ce voi face? Voi solicita strămutarea dosarelor, din cauză că am vazut ce se întâmplă cu judecățile în Olt și din cauză că acum, prin acest articolnu fac decât să mi-i ”pun în cap”!

Sau dacă fostul soț va mai avea vreo ”idee” de proces și mă va chema în instanță din nou, la fel voi fi nevoită să cer strămutarea proceselor?

Sau va trebui să mă mut din județ? Sau, poate, mai bine din țară?

Justiție pe prietenie, colegialitate și autosuficiență

Am amintit că în prima parte a desfășurării procesului meu de partaj președintele Judecătoriei Slatina a fost judecătorul Dan Lixandru, soțul judecătoarei nervoase, Ana Maria Lixandu. Reamintesc acest lucru pentru că, recunosc, m-a șocat atitudinea magistratului atunci, mai ales că și-a lăsat nervii să ”zburde” numai când a judecat speța mea, chiar dacă a fost la jumătatea dosarelor judecate din acele zile. Am scuzat-o prima dată gândind că, poate, avea avea probleme hormonale, galda tiroidă și mie însămi făcându-mi probleme.

A doua oară am înțeles! Era intimidare, era ”eu sunt cine sunt”, era ce urma să aflu mai târziu!

Judecătorul Dan Lixandru a fost promovat acum vreo trei ani la Tribunalul Olt, însă acesta este prieten și coleg de echipă de fotbal cu avocatul fostului meu soț, Sorin Paraschiv. Au participat împreună la mai multe competiții sportive în țară, chiar și în Republica Moldova, și talentul lor a fost încununat de succes. Apropierea dintre aceștia reiese chiar și din pozele făcute cu aceste ocazii (FOTO 2, 3, 4 și 5) nu doar din zvonistica locală privind existența unor relații de prietenie între familii…

FOTO 2

FOTO 3

FOTO 4

FOTO 5

Au scris despre performanțele lor și publicații din Olt, site-ul Baroului Olt mândrindu-se talentul de sportivi al avocaților. (FOTO 6, 7, 8, 9, 10).

FOTO 6

 FOTO 7

FOTO 8

FOTO 9 

FOTO 10

După ce a terminat cu dosarul meu, judecătoarea Ana Maria Lixandru a fost și ea promovată la Tribunalul Olt.

Slatina este un oraș mediu în care foarte mulți oameni se cunosc între ei, iar cei care lucrează în instituțiile statului se întâlnesc, conlucrează ori lucrează împreună, stabilesc rfelații și chiar prietenii. Lucru firesc! Și acceptabil, atâta timp cât nu prejudiciază viața nimănui!

Dar când în birou, la cafea, printre glume și bârfe hotărăști prin două cuvingte și-o grimasă ceva ce mie îmi afectează viața, atunci nu este normal!

Și tocmai anormalitatea aceasta pare să fi devenit normalitate în Tribunalul Olt. Pentru că, ce să vedeți, judecătorii din procesele mele de până acum cu fostul soț fac parte din aceeași secție a ”templului justiției oltene”, adică, Secția I Civilă.

FOTO 11

Își beau cafeaua împreună, în același birou, judecătorul Dan Lixandru, soțul judecătoarei Anei Maria Lixandru (care a judecat procesul meu de partaj la Judecătoria Slatina), judecătoarea Nicoleta Vasile și judecătoarea Oana Mihaela Duchi Pretorian ( care au judecat împreună procesul meu de partaj la Tribunalul Olt), precum și judecătoarea Viorica Mirela Dicu ( care a judecat procesul de anulare a contractului de închiriere la Tribunalul Olt), potrivit site-ului Tribunalului Olt (FOTO 11).

Acelora care au judecat procesul meu de partaj atât la instanța de fond, cât și la Tribunalul Olt le-am făcut o sesizare la CSM ( Consiliul Superior al Magistraturii) și sper ca aceasta să ajungă la SIJ (Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție).

Nimeni nu este mai presus de lege

Pentru că Nimeni nu este mai presus de lege, spune Constituția României.

Chiar dacă pe unii i-a lăsat memoria… Chiar dacă aceștia sunt judecători, care se cred Dumnezei în Județul Olt, și ei trebuie să răspundă cumva pentru că în unele cazuri nu repectă legea și în calcă drepturile cetățenilor.

Pentru că, așa cum este în cazul meu au făcut Justiția oarbă la propriu, adică să nu vadă nici probele depuse la dosar, nu în sensul că trebuie să fie imparțială.

Eu am încredere în Justiție și în legile românești!

Nu am avut și nu am nimic cu nimeni, nu judec și nu port ranchiună nimănui din Justiție, nici avocatului părții adverse și nici măcar fostului soț.

M-am trezit doar în situația în care trebuie să mă apăr de nedreptate.

Altfel, ce să fac? Să las să facă un grup de magistrați, constituiți într-o cloacă în Justiția din Olt, ce-i taie capul, privind viața mea, ei care ”calcă totul în picioare”, ca ”vijelia”lui Mircea în Scrisoarea III a lui Mihai Eminescu.

Să îi lase și alții, de asemenea, nedreptățiți?

Și să-i lase în pace toată lumea pentru că ei sunt intangibili și inamovibili?

Sunt Dumnezei, Mesia pe Pământ?

Și să ne căutăm dreptatea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, acționând statul român în judecată fiindcă nu ne sunt respectate și apărate drepturile, deși sunt garantate prin Constituție?

Daniela DENGHEL

Lasă un răspuns